O problemă particulară care poate apărea ocazional este aceea a fundaţiilor situate deasupra taluzurilor sau în imediata vecinătate (Figura 4.11). În figură se arată cum absenţa terenului în partea înclinată a fundaţiei are tendinţa de a reduce stabilitatea.
Rezolvarea problemei vine cu calcularea coeficienţilor reduşi N'c şi N'q şi presupunând că linia de înclinaţie a acestuia reprezintă o direcţie principală.
Coeficientul N'c redus este calculat luând în considerare ca suprafaţă de ruptură ade = L0 , aceea din cazul fundaţiei în plan orizontal, iar adE = L1 din Figura 4.11a, obţinând:
Coeficientul N’q este redus prin raportul dintre arii D(ce) = A0, pentru fundaţii în plan, iar Efg din Figura 4.lla (sau, în alternativă, Efgh = A1 din Figura 4.1lb), obţinând:
În cazul taluzului cu Α1≥Α0 :
Ar trebui apoi verificată stabilitatea globală a taluzului sub efectul sarcinii transmis de fundaţie utilizând un program de stabilitate a taluzurilor (Slope al GeoStru).
Capacitatea portantă este deci calculată folosind formulele uzuale şi coeficienţii de reducere:
Coeficientul Nγ, care depinde de greutatea terenului, nu este corectat pentru a ţine cont de taluz. Când b = 0 coeficienţii N'c şi N'q coincid cu aceia relativi în cazul fundaţiilor în plan pentru orice valoare a lui f independent de raporturile D/B (adâncimea de fundare/lăţime) şi b/B (distanţa de la taluz/lăţime). Când D/B>0, fiind efectul adâncimii deja cuprins fie în Nc sau în Nq, nu ar mai trebui folosiţi coeficienţii de reducere.
© GeoStru