TASĂRI EDOMETRICE

Calculul tasărilor cu abordarea edometrică permite evaluarea unei tasări de consolidare de tip unidimensional, produsă de tensiunile induse de o sarcină aplicată în condiții de extindere laterală blocată. Prin urmare, estimarea făcută prin această metodă ar trebui considerată mai degrabă empirică decât teoretică.

Cu toate acestea, simplitatea utilizării și ușurința de a controla influența diferiților parametri implicați în calcul, o fac o metodă foarte populară.

Abordarea edometrică în calculul tasărilor trece, în esență, prin două faze:

a) calcularea tensiunilor verticale induse la diferite adâncimi cu aplicarea teoriei elasticității;

b) evaluarea parametrilor de compresibilitate prin testul edometric.

În ceea ce privește rezultatele testului edometric, tasarea este evaluată ca fiind:

dacă este un teren supraconsolidat (OCR>1), adică dacă creșterea tensiunii datorată aplicării sarcinii nu depășește presiunea de pre-consolidare s’_p (<s’_p).

Dacă, pe de altă parte, solul este normal consolidat (=s'_p) deformările apar în porțiunea de compresie și tasarea este evaluată ca:

Unde:

RR Raportul de recompresie;

CR Raportul de compresie;

H₀ grosimea inițială a stratului;

s’_v0 tensiune verticală efectivă înainte de aplicarea sarcinii.

Ds_v creșterea tensiunii verticale datorită aplicării sarcinii.

Ca alternativă la parametrii RR și CR, se face trimitere la modulul edometric M; în acest caz, însă, este necesar să se aleagă în mod corespunzător valoarea modulului care urmează să fie utilizat, luând în considerare intervalul tensional () semnificativ pentru problema în cauză.

Aplicarea corectă a acestui tip de abordare necesită:

- împărțirea straturilor compresibile într-o serie de straturi mici de grosime modestă (< 2.00 m);

- estimarea modulului edometric în cadrul fiecărui strat;

- calcularea tasării ca sumă a contribuțiilor evaluate pentru fiecare strat mic în care a fost împărțit bancul compresibil.

Mulți folosesc expresiile de mai sus pentru calcularea tasării de consolidare atât pentru argile, cât și pentru nisipurile cu granulație fină până la medie, deoarece modulul de elasticitate utilizat este derivat direct din testele de consolidare. Cu toate acestea, pentru solurile cu granulație mai mare, dimensiunea exemplarelor edometrice nu este semnificativă în comportamentul general al stratului și, pentru nisipuri, este preferabil să se utilizeze teste penetrometrice statice și dinamice.

Tasarea secundară

Tasarea secundara se calculează prin raportare la relația:

Unde:

H_c este înălțimea stratului în faza de consolidare;

C_a este coeficientul de consolidare secundară ca pantă în secțiunea secundară a curbei temporale tasare-logaritm;

T timpul în care se dorește tasarea secundară;

T₁₀₀ timp necesar pentru finalizarea procesului de consolidare primară.