Verificarea la rasturnare
Pericolul de rasturnare este reprezentat de posibilitatea de rotatie a pragului in jurul punctului sau cel mai aval. Actiunile care favorizeaza rasturnarea, in cazul pragului, sunt impingerile terenului (statice si dinamice) si impingerile datorate apei. Actiunile care se opun rasturnarii sunt in principiu cele datorate greutatii materialelor folosite (de exemplu greutatea proprie a pragului). In termeni numerici verificarea la rasturnare se efectueaza realizand o comparatie intre momentul stabilizator si momentul destabilizator. In termeni matematici verificarea la rasturnare se prezinta dupa cum urmeaza:
unde MS este momentul stabilizator, MR este momentul de rasturnare iar FSR este fatorul de siguranta la rasturnare care in general nu trebuie sa fie mai mic de 1.5.
Verificarea la alunecare
Pericolul de alunecare este reprezentat de posibilitatea ca rezultanta fortelor paralele la planul de contact teren fundatie sa fie mai mare decat rezistenta la alunecare prin frecare. Actiunile care favorizeaza alunecarea sunt, ca si mai sus, impingerile terenului (statice si dinamice) si impingerile datorate apei. Actiunile care se opun alunecarii sunt in schimb cele derivate din frecarea si adeziunea teren-fundatie. In termeni matematici verificarea la alunecare este ia forma:
unde Frs este forta ce se opune alunecarii, Fss este forta solicitanta a alunecarii iar FSS este factorul de siguranta la alunecare ce in general nu trebuie sa fie mai mic de 1.3.
Verificarea la sfaramare
Pericolul de sfaramare este reprezentat de posibilitatea ca tensiunea indusa de prag pe planul fundatiei sa fie mai mare decat tesiunea corespunzatoare la care se verifica ruptura complexului teren-fundatie. In termeni matematici verificarea se realizeaza comparand tensiunea maxima ce actioneaza pe teren cu sarcina limita a complexului teren-fundatie:
unde Qlim este sarcina limita a fundatiei, Qe este tensiunea transmisa (pentru o anumita conditie de sarcina) terenului de fundare iar FSQlim este factorul de siguranta la sfaramare, care in general nu trebuie sa fie mai mic de 2.
In cazul in care pragul analizat este din gabioane programul realizeaza alte doua verificari, denumite verificari de stabiliate interna, mai precis:
Verificarea la alunecare la interfata dintre gabioane
Aceasta verificare este efectuata pentru a evita ca, pentru o interfata data intre doua gabioane, sa existe o alunecare intre grupul de gabioane de deasupra interfetei si grupul de gabioane care se afla sub interfata. Programul realizeaza, pentru fiecare combinatie, verificarea la alunecare pentru fiecare strat de gabioane si restituie valoarea minima a factorului de siguranta. In termeni matematici verificarea este efectuata utilizand o formula analoaga celei descrise la punctul precedent "Verificarea la alunecare".
Verificarea la sfaramare a materialului care constituie gabioanele
Aceasta verificare este efectuata pentru a evita ca materialul ce din care sunt compuse gabioanele sa fie supus la tensiuni de compresiune excesive, care sa duca la situatia critica de ruptura prin compresiune. Programul realizeaza, pentru fiecare combinatie de sarcina, verificarea pe fiecare interfata, si restituie valoarea factorului de siguranta minim. In termeni matematici verificarea ce trebuie satisfacuta este:
unde σam este tensiunea admisibila a materialului, σn este tensiunea careia ii este supus materialul ce compune pragul, iar FSch este factorul de siguranta la sfaramare.
© GeoStru