Rezemarea peretelui de susținere pe măsura realizării excavației reprezintă o alternativă care permite reducerea adâncimii de încastrare a peretelui, precum și limitarea deplasărilor orizontale ale peretelui, comparativ cu soluția peretelui în consolă.
Sistemele de rezemare de tip șpraițuri sau ancoraje sunt descrise în paragraful lll.6.3.
Pe măsura avansării lucrărilor de excavare sunt amplasate sistemele de rezemare la cotele și intervalele rezultate în urma calculelor de proiectare.
În Figura III.26 suni ilustrate etapele de execuție a unei astfel de lucrări.
Figura III.26. Etapele de execuție a unui perete de susținere rezemat
O variantă de rezemare a pereților de susținere prin însăși structura îngropată realizata sub protecția acestora o reprezintă procedeul de „sus în jos” sau „top – down”, cunoscut și sub numele de „metoda milaneză”. Structura subterană este realizată de sus în jos, pe măsura avansării lucrărilor de excavare, iar planșeele acesteia devin pe rând rezemări ale peretelui de susținere. Încărcările verticale sunt preluate de stâlpi și transmise unor barete sau piloți executați în prealabil. Procedeul permite realizarea, simultan cu subsolurile, a unui număr de niveluri din suprastructura construcției. Execuția lucrărilor este însă mai complexă și mai anevoioasă; spațiile de lucru sunt reduse - săparea terenului are loc sub fiecare planșeu pe o înălțime egala cu cea a viitorului nivel; trebuie asigurate goluri pentru evacuarea pământului săpat; sunt necesare utilaje cu gabarit redus etc.
În Figura III.27 sunt ilustrate etapele de execuție în procedeul de sus în jos.
Figura III.27. Etapele de execuție în procedeul de sus în jos (top-down)
|
© GeoStru