Aspecte teoretice > Introducere

Traiectoria blocurilor în cãdere de-a lungul unui povârnis

Miscarea de cãdere a unui bloc de-a lungul unui povârnis cu roci depinde de numerosi factori care nu se pot exprima usor numeric.

Traiectoriile blocurilor depind de geometria povârnisului, de forma blocului în cãdere si de viteza initialã în momentul dezlipirii de versant, si de energia disipatã din cauza efectului de ciocnire în timpul cãderii. Blocurile în cãdere pot sã alunece, sã se rostogoleascã sau sã se sarã la vale în functie de formã, aplatizatã sau rotunjitã, si de înclinatia versantului.

Energia disipatã din cauza ciocnirilor este, în general, diferitã de diversele caracteristici ale miscãrii si depinde de caracteristicile mecanice al blocului si ale materialelor prezente de-a lungul povârnisului (rocã, teren, vegetatie) care se opun în mod diferit miscãrii blocurilor.

În realitate, totusi, este imposibilã determinarea punctualã a profilului versantului si individuarea formelor diverselor blocuri care ar putea sã se dezlipeascã. Mai mult, geometria versantului si natura materialelor se modificã în timp, modificãri sensibile, de fapt, si alterãrii rocii, prin acumularea de detritus sau prin dezvoltarea vegetatiei.

În fine, este practic imposibilã modelarea miscãrii de cãdere a blocurilor în cazurile în care acestea se fãrâmã prin ciocnire, nici nu se pot individua zonele din taluz în care se se înregistrazã fãrâmarea.

Pentru analiza traiectoriilor de cãdere este nevoie sã se facã referire la modele foarte simplificate: proiectarea geotehnicã a interventiilor de protectie trebuie sã fie din acest motiv pe baza unei ample experimentãri numerice, care care dã posibilitatea cercetãrii sub diverse aspecte a fenomenului si recunoasterii factorilor principali care influenteazã miscarea în situatia particularã în studiu.

În cazurile mai complexe modelul poate fi stabilit cu ajutorul unei analize a traiectoriei afalte prin cinematografierea locului dupã cãderea blocurilor.