Testul de măsurare a presiunii (Pressure Meter Test, PMT) este o încercare in situ dezvoltată în 1956 de Menard, care prevede realizarea unui foraj în interiorul căruia este plasată sonda presiometrică.
Sonda presiometrică este formată dintr-o lamă de oțel plană, pe o față a căreia există o membrană circulară subțire din oțel care se deformează cu ajutorul aerului comprimat. Lama este introdusă vertical în pământ cu împingerea unei forțe statice. La adâncimea setată membrana se dilată orizontal. Prin urmare, testul de încărcare este orizontal și rezistența solului este dedusă din măsurarea presiunii aerului introdusă în interiorul instrumentului pentru a obține dilatarea prestabilită a membranei.
Din rezistența orizontală a solului este posibilă urmărirea unei serii de parametri geotehnici.
Parametrii care pot fi obținuți în cadrul încercării
Testele DMT sunt utilizate pentru determinarea:
•Rezistența la forfecare nedrenată cu
•Modulul edometric M
Din acest test este posibil să se deducă valoarea coeficientului de împingere al solului în repaus. Prin măsurarea valorii presiunii gazului din interiorul membranei pe măsură ce începe să se dilate în pământ (p0), presiunea neutră a apei conținute în sol (din pori) (u0) și tensiunea verticală efectivă la care este supus pământul ( σ 'v0 ), se definește un indice KD egal cu:
În raport cu coeficientul de împingere în stare de repaos din relația:
unde βK este un coeficient funcție al tipului de sol.
|
© Geostru