Capacitatea portantă verticală a solului de fundație se verifică conform teoriei stărilor limită folosind următoarea inegalitate:
Pe baza factorului de siguranță ca:
Unde:
•σ: efort de contact de proiectare extrem la fundul picioarelor;
•Rd: capacitatea portantă de proiectare a solului de fundare;
•γRV: coeficientul capacităţii portante pe verticală a fundaţiei;
•SFv: factor de siguranță pentru capacitatea portantă verticală.
Tensiunea de contact extremă de proiectare la baza suportului este presupusă sub forma:
Unde:
•V: forță verticală de proiectare extremă;
•Aef: zona efectivă a fundației.
Zona efectivă
Când se rezolvă problema fundațiilor încărcate excentric, programul oferă două opțiuni pentru a face față unei dimensiuni efective a zonei de fundație:
•se presupune forma dreptunghiulară a ariei efective;
•se presupune forma circulară a ariei efective.
Forma rectangulară
În astfel de cazuri se folosește o soluție simplificată. În cazul excentricității axiale (momentul încovoietor acționează doar într-un singur plan), analiza presupune o distribuție uniformă a tensiunii de contact σ aplicată numai pe o porțiune a fundației l1, care este mai mică de două ori excentricitatea e comparativ cu lungimea totală l.
Determinarea ariei efective în cazul excentricității axiale
Se presupune că o zonă efectivă (b*l1) calculează tensiunea de contact, astfel încât avem:
În cazul unei sarcini excentrice generale (fundația este încărcată de forța verticală V și de momentele încovoietoare M1 și M2 sarcina este înlocuită cu o singură forță cu excentricități date:
Mărimea ariei efective rezultă din condiția ca forța V să acționeze excentric:
Forma circulară
O fundație circulară supusă unei sarcini verticale aplicate cu o excentricitate e = Md/Nd poate fi privită ca o fundație fictivă echivalentă cu o sarcină aplicată central (Figura), așa cum sugerează Meyerhof (1953) și Vesic (1973). În acest caz, aria fundației fictive, A', poate fi calculată astfel:
Raportul de aspect al ariei dreptunghiulare echivalente poate fi, de asemenea, aproximat ca raportul dintre lungimile liniei b la l, așa cum se arată în figură, adică:
Metoda de calcul al dimensiunilor echivalente
ale unei fundații supuse unei sarcini nebaricentrice.
© GeoStru