MDC > Note teoretice > Model de calcul si conventii

Pentru a realiza calculele de verificare a zidului, programul parcurge următoarele faze:

Faza I

Sunt evaluate presiunile terenului și eventualele suprasarcini asupra elevației. Aceasta este divizată într-un număr fix de secțiuni care, apoi, vor constitui secțiunile de verificare. În aceasta faza suprafața de împingere se consideră a fi fata amonte a elevației, iar atunci când se alege operarea cu metoda Coulomb, aceasta se consideră înclinată cu unghiul de forfecare teren-zid definit în caracteristicile geotehnice. Dacă, în schimb, se alege metoda lui Rankine, împingerea se considera orizontală. în faza I, programul determina solicitările doar asupra elevației și efectuează verificările structurale în funcție de materialele definite de către utilizator și de tipul criteriului ales (tensiuni admisibile (în cazul alegerii normativelor italiene) sau stări limita).

Faza II

În aceasta fază se efectuează din nou calculele presiunilor terenului, considerând că suprafață de împingere verticală care trece prin latura tălpii fundației din amonte. în acest caz, alegând metoda lui Coulomb, nu se mai ia în considerare unghiul de forfecare teren-zid, ci unghiul de rezistență al terenului. Cea de-a doua faza, cuprinde deci determinarea solicitărilor totale (momentul răsturnării și momentul de sațiabilitate) în funcție de originea sistemului de referință care se fixează în coltul inferior al fundației în aval. După aceea, programul efectuează obișnuitele verificări de stării limita ultime la răsturnare, alunecare și sarcina limită.

Faza III

Acesta fază de calcul prevede determinarea solicitărilor asupra consolelor de fundație, care sunt divizate într-un număr fix de secțiuni. în aceste secțiuni se efectuează deci și verificările structurale. Dacă fundația nu este ancorata pe piloți, aceasta este faza finală a calculului.

Faza IV

Aceasta ultima fază este prevăzută numai în prezența piloților. Solicitările transmise de către zid piloților de fundație sunt reprezentate de momentele obținute în faza II. Utilizatorul poate alege să transmită piloților momentul rezultant (diferență dintre momentul de răsturnare și momentul de sațiabilitate) sau numai momentul răsturnării. Este evident că această ultimă opțiune se poate realiza numai în cazul în care momentul de răsturnare este mult mai mare față de cel de stabilitate. Daca sunt prevăzute două sau trei rânduri de piloți, programul efectuează calculele de verificare aspra celui mai solicitat (în general la compresiune).