<< Click to Display Table of Contents >> Navigation:  »No topics above this level« Exemplu de calcul

Comparatie MP vs. Exemplul de calcul 2 ( Ghid de proiectare geotehnică/Proiectarea geotehnică a fundațiilor pe piloți)

 

Prezentul document prezintă comparația dintre rezultatele obținute pentru calculul capacității portante ultime la compresiune a unui pilot armat  care străbate un strat de pământ foarte compresibil în programul MP și în Exemplul 2.2 pagina 77 din Ghidul de proiectare geotehnică/Proiectarea geotehnică a fundațiilor pe piloți.

 

Pilot forat cu tubaj recuperabil, cu secțiune circulară (d=0.40m)

 

 

Abordari de calcul

AB1G1: A1+M1+R1

M1: γφ`= γγ= γc`= γcu= 1.00

R1: γb=1.25 ; γs =1.00 conform Tabel A7 (RO)

 

MP

Rezistența unitară la vârf

 

Formula lui Terzaghi

Soluția propusă de Terzaghi consideră că terenul existent deasupra adâncimii la care a ajuns vârful pilotului poate fi înlocuit de o supra-sarcină echivalentă cu tensiunea verticală eficace (neglijând faptul că interacțiunea dintre pilot și fundație ar putea modifica această valoare) și conduce analiza la problema capacității portante a unei fundații superficiale.

 

Formula lui Terzaghi poate fi scrisă:

Qp = c x Nc xsc + γ x L xNq + 0.5 x γ x D x Nγ x sγ

Unde:

Metoda lui Berezantzev

În principiu Berezantzev face referire la o suprafatã de alunecare “alla Terzaghi” care se opreste pe planul de sprijin (vârful pilotului); totusi acesta considerã cã cilindrul de teren coaxial pilotului are diametrul egal cu extensia în sectiune a suprafetei de alunecare, este în parte “sustinut” prin actiunea tangentialã de cãtre terenul rãmas de-a lungul suprafetei laterale. Acesta dã o valoare a presiunii la baza inferioara a lui γD, si mai micã cu cât acest efect de “siloz” este marcant, adicã cu cât mai mare este raportul D/B; de acesta tine cont coeficientul Nq, care este deci functie descrescãtoare a lui D/B.

Rezistenta unitarã Qp la vârf, pentru cazul terenului cu forfecarea (φ) si coeziunea (c), este datã de expresia:

 

Qp = c x Nc + γ x L x Nq

 

Indicând cu:

γ= greutatea unitatii volumice a terenului;

L= lungimea coloanei;

Nc si Nq= sunt factorii capacitatii portante afectati de efectul forma (circulara);

 

Metoda lui Vesic

Vesic a asimilat problema rupturii în jurul vârfului pilotului și aceea a expansiunii unei cavități cilindrice în mediu elastico-plastic, în așa fel încât să se țină cont și de compresibilitatea mediului.

 

După Vesic coeficienții capacității portante Nq și Nc se pot calcula după cum urmează:

 

Indicele de rigiditate redus Irr în expresia precedentă este calculat plecând de la deformația volumică εv. Indicele de rigiditate Ir se calculează utilizând modulul de elasticitate elastică tangențială G’ și rezistența la taiere a terenului s. Când avem de-a face cu condiții nedrenate sau solul se găsește într-o stare de densă, termenul εv poate fi considerat egal cu zero și se obține  Irr=Ir

Este posibilă estimarea lui Ir cu următoarele valori:

 

 

Termenul Nc al capacității portante este calculat:

Când φ =0 (condiții nedrenate)

 

Metoda lui Janbu

Janbu calculeaza Nq (cu unghiul Ψ) dupa cum urmează:

 

Nc se poate calcula de la (a) când φ > 0.

Pentru φ= 0 se foloseste Nc = 5.74

 

Formula lui Hansen

Formula lui Hansen este valabilă pentru orice raport D/B, deci pentru fundații de suprafață, dar și pentru cel profunde, același autor a introdus coeficienți pentru o mai bună înterpretarea comportamentului real al fundației, fără aceștia, sarcina limită ar fi mărită odată cu adâncimea.

Pentru valori L/D>1:

 

În cazul φ = 0

 

În factorii următori, expresiile cu acest semn (') sunt egale cu φ=0.

 

Factor de forma:

 

Ghid de proiectare geotehnică

 

Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 1

Tabelul 1

 

 

© GeoStru