<< Click to Display Table of Contents >> Navigation:  »No topics above this level« Exemplu de calcul

Comparatie MP vs. Exemplul de calcul 2 ( Ghid de proiectare geotehnica/Proiectarea geotehnica a fundatiilor pe piloti)

 

Prezentul document prezinta comparatia dintre rezultatele obtinute pentru calculul capacitatii portante ultime la compresiune a unui pilot armat  care strabate un strat de pamant foarte compresibil in programul MP si in Exemplul 2.2 pagina 77 din Ghidul de proiectare geotehnica/Proiectarea geotehnica a fundatiilor pe piloti.

 

Pilot forat cu tubaj recuperabil, cu sectiune circulara (d=0.40m)

 

 

Abordari de calcul

AB1G1: A1+M1+R1

M1: γφ`= γγ= γc`= γcu= 1.00

R1: γb=1.25 ; γs =1.00 conform Tabel A7 (RO)

 

MP

Rezistenta unitara la varf

 

Formula lui Terzaghi

Solutia propusã de Terzaghi considerã cã terenul existent deasupra adâncimii la care a ajuns vârful pilotului poate fi înlocuit de o suprasarcinã echivalentã cu tensiunea verticalã efficac (neglijând faptul cã interactiunea dintre pilot si fundatie ar putea modifica aceastã valoare)e si conduce analizza la problema capacitãtii portante a unei fundatii superficiale.

Formula lui Terzaghi poate fi scrisã:

Qp = c x Nc xsc + γ x L xNq + 0.5 x γ x D x Nγ x sγ

Unde:

Metoda lui Berezantzev

În principiu Berezantzev face referire la o suprafatã de alunecare “alla Terzaghi” care se opreste pe planul de sprijin (vârful pilotului); totusi acesta considerã cã cilindrul de teren coaxial pilotului are diametrul egal cu extensia în sectiune a suprafetei de alunecare, este în parte “sustinut” prin actiunea tangentialã de cãtre terenul rãmas de-a lungul suprafetei laterale. Acesta dã o valoare a presiunii la baza inferioara a lui γD, si mai micã cu cât acest efect de “siloz” este marcant, adicã cu cât mai mare este raportul D/B; de acesta tine cont coeficientul Nq, care este deci functie descrescãtoare a lui D/B.

Rezistenta unitarã Qp la vârf, pentru cazul terenului cu forfecarea (φ) si coeziunea (c), este datã de expresia:

 

Qp = c x Nc + γ x L x Nq

 

Indicând cu:

γ= greutatea unitatii volumice a terenului;

L= lungimea coloanei;

Nc si Nq= sunt factorii capacitatii portante afectati de efectul forma (circulara);

 

Metoda lui Vesic

Vesic a asimilat problema rupturii în jurul vârfului pilotului si aceea a expansiunii unei cavitãti cilindrice în mediu elastico-plastic, în asa fel încâ sã se tinã cont si de compresibilitatea mediului.

Dupã Vesic coeficientii capacittii portante Nq si Nc se pot calcula dupa cum urmeaza:

 

Indicele de rigiditate redus Irr în expresia precedenta este calculat plecand de la deformatia volumicã εv. Indicele de rigiditate Ir se calculeaza utilizand modulul de elasticiate elastica tangentialã G’ si rezistenta la taiere a terenului s. Cand avem de-a face cu conditii nedrenate sau solul se gaseste într-o stare de densa, termenul εv poate fi considerate gal cu zero si se obtine  Irr=Ir

Este posibila estimarea lui Ir cu urmatoarele valori:

 

 

Termenul Nc al capacitãtii portante este calculat:

(a)

Când φ =0 (conditii nedrenate)

 

Metoda lui Janbu

Janbu calculeaza Nq (cu unghiul Ψ) dupa cum urmeaza:

 

Nc se poate calcula de la (a) când φ > 0.

Pentru φ= 0 se foloseste Nc = 5.74

 

Formula lui Hansen

Formula lui Hansen este valabila pentru orice raport D/B, deci pentru fundatii de suprafata, dar si pentru cel profunde, acelasi autor a introdus coeficienti pentru o mai buna interpretare a comportamentului real al fundatiei, fara acestia, sarcina limita ar fi prea mult marita odata cu adancimea.

Pentru valori L/D>1:

 

 

În cazul φ = 0

         

 

In factorii urmatori, expresiile cu acest semn (') sunt egale cu φ=0.

 

Factor de forma:

 

Ghid de proiectare geotehnica

 

Rezultatele obtinute sunt prezentate in tabelul 1

Tabelul 1

 

 

© GeoStru