<< Click to Display Table of Contents >> Navigation:  »No topics above this level« PRINCIPII DE PROIECTARE A STRUCTURILOR DIN PĂMÂNT ARMAT

Principiile metodei stărilor limită

Introducerea metodei stărilor limită în mecanica pământurilor permite luarea în considerare a următorilor factori:

•natura și dimensiunile structurii de pământ, inclusiv a unor cerințe specifice legate de structură sau de teren;

•natura terenului și condițiile de apă subterană;

•condiții speciale (de ex. seismicitate).

 

Acest tip de metodă de calcul are ca obiectiv aplicarea unor factori de siguranță potriviți, acolo unde ei sunt necesari - de exemplu, cei mai mari factori de siguranță trebuie aplicați acolo unde incertitudinile sunt și ele mari. Aplicarea factorilor parțiali de siguranță are avantajul de a putea distribui diferit marja de siguranță pentru diferiții parametri.

Proiectarea la stări limită a structurilor din pământ armat presupune aplicarea de factori parțiali a căror valoare este unitară sau supraunitară.

Se pot distinge factori parțiali aplicați acțiunilor (încărcărilor) și factori parțiali aplicați caracteristicilor materialelor.

Factorii parțiali sunt aplicați astfel încât să se reducă la maxim riscul de atingere a unei stări limită.

 

În metoda stărilor limită sunt analizate: starea limită ultimă (SLU) și starea limită a exploatării normale (SLEN).

 

Starea limită ultimă se referă la pierderea echilibrului static sau la ruperea unui component critic al structurii sau a întregii structuri. Cu alte cuvinte, se definesc criterii astfel încât să nu survină o cedare a construcției.

 

Starea limită a exploatării normale se referă la condițiile care duc la pierderea utilității funcționale a unui component sau a întregii structuri. Aceasta poate fi provocată de deformațiile terenului sau ale structurii.

 

Starea limită a exploatării normale este atinsă atunci când deformațiile apărute în timpul duratei de viață a construcției depășesc limitele prevăzute sau dacă exploatarea normală a structurii este afectată.