GENERARE ACCELEROGRAMĂ
Model de mișcare seismică
Acțiunea seismică care are loc într-un sit generic este caracterizată în mod complet în istoria temporală a accelerațiilor, vitezelor și deplasărilor solului.
Este evident că o cunoaștere a acestui detaliu nu poate fi obținută numai pe baza parametrilor macroseismici, cum ar fi magnitudinea M și poziția focală R.
De fapt, aceste două mărimi, pe lângă faptul că sunt de natură fizico-empirică (spre deosebire de mărimile care urmează să fie derivate din ele, care sunt în întregime fizice), nu disting particularitățile diferitelor mecanisme care pot genera evenimentul seismic .
În plus, efectul local este profund influențat de condițiile geologice și morfologice ale porțiunii crustei traversate de unde și de condițiile stratigrafice și geotehnice ale sitului.
Pe de altă parte, la starea actuală a cunoașterii, cei doi parametri macroseismici sunt singurii pentru care este posibilă obținerea unui grad de informație concret utilizabilă pentru analiza riscului seismic.
Pentru a ajunge la definiția mișcării seismice locale, în cele din urmă este necesar să se recurgă la scheme simplificate, în care parametrii macroseismici sunt integrați cu informații de natură empirică (elaborări statistice privind înregistrările seismice din trecut) sau, în absența acestora, cu elemente bazate pe considerente adecvate datelor specifice problemei: distanța față de potențialele surse, caracteristicile locale ale solului, etc.
Un model simplificat al mișcării seismice locale (de exemplu, din istoria temporală a accelerațiilor), adaptat unui număr corect de situații concrete, este reprezentat de expresia:
(1) a(t) = a×∑ Cn cos (ωn× t-ϕ n)
în care :
•a reprezintă parametrul de intensitate, și anume valoarea de vârf a accelerației pământului, și este o variabilă aleatoare, a cărei distribuție se poate obține în funcție de magnitudinea M aleatorie și distanța focală R;
•termenii Cn sunt coeficienții devoltării normalizate a însumării Fourier. Aceștia descriu conținutul de frecvență al mișcării, oferind importanța relativă a diferitelor componente elementare de frecvență ωn. Diagrama coeficienților Cn în funcție de frecvențele ωn reprezintă spectrul FOURIER al evenimentului seismic luat în considerare.
Coeficienții Cn se înțeleg normalizați astfel încât suma celui de-al doilea membru al pct. (1) să aibă o valoare unitară maximă, astfel încât să rezulte:
⎜a(t)⎜max=a
în conformitate cu definiția de la litera (a);
•termenii ωn=n2π/D sunt pulsațiile (în rad/s) ale diferitelor componente armonice, multiple ale frecvenței minime: ω1=2π/D, D fiind durata vibrației;
•termenii ϕn sunt unghiurile de fază, câte unul pentru fiecare componentă armonică, între 0 și 2π.
Rise Time
Timpul pentru a atinge accelerația maximă
© 2021 GeoStru