Evaluarea debitelor de viitură

<< Click to Display Table of Contents >>

Navigation:  »No topics above this level«

  Evaluarea debitelor de viitură

 

Valutarea debitelor de viitură corespondente diverselor valori ale lui T (timp de întoarcere) poate fi realizată pe baza datelor hidrologice (metode directe) și pe baza studiilor specifice realizate (metode indirecte semiempirice).

Este clar că determinarea unei date de asemenea importanță trebuie să fie realizată cu o procedură uniformă pe tot teritoriul național, deci este deja un început pentru toate Planurile de Bazine ajungerea la o definiție probabilistică a maximelor anuale ale debitelor de viituri cu distribuția valorii extreme sau cu o componentă dublă (TCEV – Two Component Estreme Value).

Se indică cu  X maximul anual a debitului culme al viituri; și cu XT valoarea maximă a lui X care corespunde unui timp prestabilit de întoarcere T în ani, astfel:

 

 

unde:

KT = factor probabilistic de creștere, constant pe suprafețe omogene;

m(X) = media distribuției maximelor anuale a variabilei X.

 

TCEV-ul ia în considerare următoarea funcție de probabilitate cumulată pentru valoarea maximă anuală X:

 

 

 

 

unde X este variabila considerată (debitul maxim de culme anual de ploaie de durata t) și Λ1, Λ*, θ*, θ1 sunt parametrii distribuției.

 

Pentru subzone pluviometrice omogene parametrii Λ1, Λ*, θ* sunt constanți, și variabila X este înlocuită de o variabilă dimensională X’ care se obține:

 

 

Cu μ debitul indice, pentru X medie.

Cu astfel de variabilă funcția probabilității cumulate este exprimată:

 

 

 

cu η= μ/θ1.

Deci pentru exprimarea lui XT, se fixează o valoare a lui T și se determină FX’ (X’) cu:

 

 

deci se trece la estimarea lui X’T (factor de creștere).

În aproximările practice ale factorului de creștere se poate face referință la expresii simplificate de tipul:

 

 

Cu a0 și a1  coeficienți variabili în funcție de regiune.

Pentru estimarea debitului indice m se poate apela la media aritmetică a valorilor observate ale lui X, sau, în lipsa datelor, se apelează la relații interpolare aflate pentru fiecare regiune si zonă omogenă cu expresia generică:

 

 

cuA aria bazinului și c1 și c2 parametri ale variilor zone ale fiecărei regiuni.

Cu valorile obținute, se determină:

 

 

 

 


© 2019 GeoStru Software