În Figura Vll.1 sunt ilustrate tipuri de cedări la SLU pentru un perete de susținere: pierderea stabilității generale (a1), cedare rotațională (a2), cedare verticală (a3).
La verificarea stabilității generale trebuie respectate principiile din SR EN 1997-1:2004 „Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale” - secțiunea 11: Stabilitatea generală, și după caz, cu eratele, amendamentul și anexa națională asociate.
Stabilitatea generală a taluzelor incluzând construcții existente sau proiectate se verifică la stările limite ultime tip GEO și STR, folosind valorile de calcul ale acțiunilor, rezistențelor și parametrilor geotehnici, precum și coeficienții parțiali definiți în Anexa A a SR EN 1997-1:2004, și după caz, cu eratele, amendamentul și anexa națională asociate.
La verificarea cedării de tip rotațional (stare limită tip GEO) a pereților de susținere trebuie demonstrat prin calcule că pereții încastrați au o fișa suficientă pentru a fi puși la adăpost de o astfel de cedare. Intensitatea și direcția de calcul ale efortului tangențial dintre pământ și perete trebuie să fie compatibile cu deplasarea verticală relativă care s-ar produce în situația de proiectare considerată.
La verificarea cedării verticale a pereților de susținere (stare limită tip GEO) trebuie demonstrat că se poate obține echilibrul pe verticală folosind valorile de calcul ale rezistențelor sau proprietăților de rezistență ale pământului și forțele verticale de calcul care se exercită asupra peretelui. Se vor respecta prevederile paragrafului 9.7.5 al SR EN 1997-1:2004, și după caz, cu eratele, amendamentul și anexa națională asociate.
În Figura VII.2 sunt ilustrate tipuri de cedări la SLU pentru un perete de susținere prin cedarea ancorajelor (stare limită tip GEO).
Figura VII.1. Exemple de stări limită ultime pentru un perete de susținere – cedare în teren
Figura VII.2. Exemple de stări limită ultime pentru un perete de susținere – cedarea ancorajelor
Pentru stările limită de tip GEO sau STR trebuie verificată îndeplinirea condiției:
Ed ≤ Rd (Ec. VII-1)
unde:
Ed este valoarea de calcul a efectelor acțiunilor:
Ed = E{γFFrep; Xk/γM;ad} - dacă coeficienții parțiali se aplică asupra acțiunilor (Frep) (Ec. VII-2)
sau:
Ed = γEE{Frep; Xk/γM; ad} - dacă coeficienții parțiali se aplică asupra efectelor acțiunilor (E) (Ec. VII-3)
în care:
E - efectul unei acțiuni,
γF - coeficient parțial pentru acțiuni,
Frep - valoarea reprezentativă a unei acțiuni,
Xk - valoarea caracteristică a proprietății unui material,
γM - coeficient parțial pentru un parametru al pământului,
ad - valoarea de calcul a datelor geometrice,
γE - coeficient parțial pentru efectul unei acțiuni,
Iar Rd este valoarea de calcul a rezistenței față de o acțiune:
Rd = R{γFFrep; Xk/γM;ad} - dacă coeficienții parțiali sunt aplicați proprietăților terenului (X) (Ec. V/1-4)
sau:
Rd = R{γFFrep;Xk;ad}/γR - dacă coeficienții parțiali se aplica rezistentelor (R) (Ec. V/1-5)
sau:
Rd = R{γFFrep;Xk/γM;ad}/γR - dacă coeficienții parțiali se aplica simultan și proprietăților terenului și rezistentelor (Ec. V/1-6)
În alegerea coeficienților parțiali pentru fiecare caz în parte se vor respecta prevederile Anexei A și ale paragrafului 2.4.7.3 al SR EN 1997-1:2004, corelat cu Anexa Națională SR EN 1997-1:2004/NB:2007, în funcție de abordarea de calcul utilizata, și după caz, cu eratele și amendamentul asociate.
Pentru stările limita de tip STR și GEO se vor utiliza abordările de calcul prezentate în paragraful 2.4.7.3.4 al SR EN 1997-1:2004 și SR EN 1997-1:2004/N8:2007 Anexa națională, și după caz, cu eratele și amendamentul asociate.
|
© GeoStru