Aceasta face posibilă vizualizarea zonei de sol stabil în care se recomandă (și, evident, este necesar) să se ancoreze eventuali tiranți.
Tirantul de ancorare, privit ca un element care completează resursele de rezistență ale peretelui de susținere, este utilă numai dacă ancorarea are loc în zone stabile ale solului. Prin urmare, este necesar să se estimeze cu certitudine zona cea mai potrivită în care să se fixeze tirantul.
Principiul după care se calculează zona de ancorare este acela de a identifica acea suprafață de sol în care zona activă nu se intersectează cu zona pasivă.
Procedura utilizată în software este următoarea:
•Determinați de-a lungul peretelui de susținere, în apropierea (sau sub) linia de la baza săpaturi, poziția punctului în care momentul de încovoiere este anulat;
•Pornind de la punctul de anulare a momentului, se trasează două linii înclinate cu 45°-j/2 și, respectiv, 45°+j/2 (zone Rankine).
•În acest punc, poziționați ancorarea astfel încât capătul său să se afle în zona punctată și sub linia AD din figura următoare, pentru a obține o eficiență maximă. Dacă plasați capătul ancorajului (punctul fix) în zona BCD, pană de ancorare este limitată la linia BC, dar nu se poate obține performanța maximă a ancorajului.
N.B. Vă rugăm să observați figura următoare pentru clarificări suplimentare:
Determinarea zonei de ancorare
|
© GeoStru