Aspecte teoretice > Introducere

Traiectoria blocurilor în cădere de-a lungul unui povârniș

Mișcarea de cădere a unui bloc de-a lungul unui povârniș cu roci depinde de numeroși factori care nu se pot exprima ușor numeric.

Traiectoriile blocurilor depind de geometria povârnișului, de forma blocului în cădere și de viteza inițială în momentul dezlipirii de versant, și de energia disipată din cauza efectului de ciocnire în timpul căderii. Blocurile în cădere pot să alunece, să se rostogolească sau să se sară la vale în funcție de formă, aplatizată sau rotunjită, și de înclinația versantului.

Energia disipată din cauza ciocnirilor este, în general, diferită de diversele caracteristici ale mișcării și depinde de caracteristicile mecanice al blocului și ale materialelor prezente de-a lungul povârnișului (rocă, teren, vegetație) care se opun în mod diferit mișcării blocurilor.

În realitate, totuși, este imposibilă determinarea punctuală a profilului versantului și individuarea formelor diverselor blocuri care ar putea să se dezlipească. Mai mult, geometria versantului și natura materialelor se modifică în timp, modificări sensibile, de fapt, și alterării rocii, prin acumularea de detritus sau prin dezvoltarea vegetației.

În fine, este practic imposibilă modelarea mișcării de cădere a blocurilor în cazurile în care acestea se fărâmă prin ciocnire, nici nu se pot individua zonele din taluz în care se se înregistrază fărâmarea.

Pentru analiza traiectoriilor de cădere este nevoie să se facă referire la modele foarte simplificate: proiectarea geotehnică a intervențiilor de protecție trebuie să fie din acest motiv pe baza unei ample experimentări numerice, care care dă posibilitatea cercetării sub diverse aspecte a fenomenului și recunoașterii factorilor principali care influențează mișcarea în situația particulară în studiu.

În cazurile mai complexe modelul poate fi stabilit cu ajutorul unei analize a traiectoriei afalte prin cinematografierea locului după căderea blocurilor.