Cu ajutorul metodelor empirice calculul debitului maxim de viiturã tine cont de adoptarea unei legi de distributie a probabilitãtii maximelor anuale ale debitele la culme, iar diversi autori dau din când în când formulãri care diferã în sensul cã poate fi un debit ce poate fi depãsit depãsit sau care nu se poate depãsi, dar rar.
Formula lui Forti
Forti a propus douã formulãri pentru calculul debitului specific, sau a contributiei unitare de viiturã în m³/sec Km², valabile pentru ploi de cca 400 mm în 24 h, Arie<1000 Km², ploi între 200-250 mm în 24 h si Arie<1000 km².
|
|
Formula lui Marchi (1939)
Validã pentru bazine cu o suprafatã mai micã de 150 Km², cu precipitatii maxime în 24 de ore de 400 de mm. Coeficientul udometric va fi dat de:
Formula lui Pagliaro (1936)
Validã pentru bazine cu suprafata cuprinsã între 20 si 1000 Km², debitul maxim de viiturã specificã este dat de:
unde A reprezintã suprafata bazinului si debitul este cel specific, sau pentru unitatea de suprafatã a bazinului, exprimatã deci în m³/sec Km².
Formula lui Scimeni (1928)
Validã pentru bazine cu suprafata mai micã de 1000 Km², debitul maxim de viiturã specific este dat de:
unde A reprezintã suprafata bazinului si debitul este cel specific, sau pentru unitatea de suprafatã a bazinului, exprimatã deci în m³/sec Km².
Formula lui Giandotti (1940)
Validã pentru bazine cu suprafatã mai micã de 1000 Km², debitul specific este:
© 2020 GeoStru Software