În funcție de înclinarea pantei, importanța relativă a stabilității externe și interne se modifică (Figura 7.1).
Figura 7.1. Moduri de cedare pentru pante armate
Stările limită ultime care trebuie luate în considerare sunt:
1. cedare externă
a)Răsturnare și depășirea capacității portante a terenului (Figura 7.2.a);
b)alunecare pe bază (Figura 7.2.b);
c)cedare generală de-a lungul unei suprafețe de cedare ce trece prin spatele și pe sub masivul armat (Figura 7.2.c).
Figura 7.2. Stări limită ultime pentru pante armate stabilitate externă
2. cedare internă
a)cedarea armăturilor prin tracțiune (Figura 7.3.a);
b)cedarea armăturilor prin smulgere (Figura 7.3.b).
Figura 7.3. Stări limită ultime pentru pante armate - stabilitate internă
3. cedare mixtă
a)cedarea armăturilor prin tracțiune (Figura 7.4.a);
b)cedarea armăturilor prin smulgere (Figura 7.4.b).
Figura 7.4. Stări limită ultime pentru pante armate cedare mixtă
în ceea ce privește starea limită a exploatării normale, trebuie luate în considerare următoarele situații:
1. stabilitate externă
a) tasarea terenului de fundare (Figura 7.5.a).
2. stabilitate internă
a) deformații în armături (Figura 7.5.b);
b) deformații de fluaj ale umpluturii coezive saturate (Figura 7.5.c).
Figura 7.5. Stări limită ale exploatării normale pentru pante armate
Pentru pante abrupte și lucrări de reparare a alunecărilor de teren proiectarea se bazează pe metodele clasice de echilibru limită. Straturile de armătură care intersectează suprafața potențială de cedare sunt presupuse a spori forțele rezistente, în funcție de rezistența lor la tracțiune și a orientării lor.
În cazul reparării alunecărilor este important de determinat care a fost cauza care a provocat alunecarea pentru a se asigura că noua pantă armată nu va avea aceleași probleme.
© GeoStru |