În această etapă se verifică dacă este asigurată stabilitatea contra alunecării structurii pe interfața dintre umplutura armată și terenul de fundare.
Rezistența la alunecare trebuie să se bazeze pe proprietățile fie ale terenului, fie ale umpluturii, depinde care sunt mai slabe.
Alunecarea trebuie considerată pe straturile de armătură de la baza structurii sau între acestea.
Verificarea stabilității se face prin compararea forțelor orizontale destabilizatoare, care produc alunecarea, cu cele rezistente, care se opun alunecării, în evaluarea acestora ținându-se cont de factorii parțiali de siguranță stabiliți anterior.
• stabilitatea la alunecare la contactul umplutură armată/teren
unde:
Rh rezultanta forțelor orizontale,
Rv rezultanta forțelor verticale,
ϕ unghiul de frecare internă al terenului sau pământului armat (care este mai slab),
c coeziunea terenului sau a pământului armat,
L lățimea efectivă a bazei structurii.
• stabilitatea la alunecare la contactul armătură/teren
unde:
fa1 factorul parțial pentru alunecarea pe talpă (vezi 5.4.2.),
Rh rezultanta forțelor orizontale,
Rv rezultanta forțelor verticale,
δa unghiul de frecare dintre armătură și teren,
ca adeziunea dintre teren și armătură,
L lățimea efectivă a bazei structurii.
© GeoStru |