Output > Hidrograma de viitură

Pe lângă debitul la maxim de inundare, poate fi utilă cunoașterea evoluției debitului, în secțiunea de referință, în funcție de timp (Hidrogramă de Viitură).

Construcția unui astfel de grafic se obține cu metoda propusă de Nesh:

unde:

Q(m·Δt) = debitul instantaneu m·Δt, cu m variabil de la 1 la N;

N = numărul maxim de intervale de timp considerate;

Δt = intervalul temporal de calcul (1 oră);

m =numărul intervalelor;

Γ(n) = funcția gamma;

Sb = aria bazinului [Km²];

hm-i+1 = debitul de intrare/aflux efectiv [mm] în intervalul (m-i+1);

k, n = coeficienții caracteristici ai bazinului.

Pentru estimarea coeficienților k și n sunt disponibile diverse corelații, dintre care programul utilizează:

Nash (1960)

n și k sunt aflați prin determinarea parametrilor m1 și m2 după:

cu:

în care:

A = aria bazinului exprimată în mile la pătrat;

L = lungimea cursului de apă prelungit până la cumpăna apelor, în mile;

ib = Înclinația medie a bazinului în părți per 10000.

Mc Sparran (1968)

Mc Sparran calculează:

cu:

în care:

A = aria bazinului exprimată în mile la pătrat;

i = Înclinația medie a cursului de apă în părți per mie.