Număr mare de eșantioane
În cazul în care n este mai mare sau egal cu 30, sunt valabile expresiile distribuției normale și ale distribuției log normale.
Dacă vorbim de rezistențe compensate sau necompensate din măsurători directe și în starea limită considerată este implicat un volum mare de sol (de exemplu, în fundații de mică adâncime sau într-o alunecare de teren, volumul afectat de suprafața de cedare este foarte mare) se execută o estimare conservatoare a valorii medii a parametrilor geotehnici.
În cazul volumelor mici de sol, atunci când măsurătorile directe sunt efectuate în afara volumului semnificativ, și vorbim de rezistențe necompensate din măsurători extrapolate în calculul valorii caracteristice se estimează o valoare apropiată de cea minimă măsurată.
În domeniul geotehnic se întâlnește destul de des, necesitatea de a efectua unele verificări în prezența unor date limitate. Acest lucru se întâmplă, în general, în proiecte de importanță modestă, atunci când se efectuează sondaje cu SPT sau teste de laborator pe probe extrase, dintre care doar câteva afectează stratul omogen sau grosimea de influență a stării limită. O obiecție frecventă față de tratamentul statistic este că acesta nu se poate face cu puține date. Pe de altă parte, folosind discriminarea și judecata tehnică și cunoștințele regionale și locale a priori, este posibilă o tratare statistică chiar și în cazul extrem în care există doar o singură dată disponibilă (sau, cel puțin, nu există date disponibile, în acest caz bazându-se doar pe cunoștințele anterioare).
Număr mic de eșantioane
Dacă n este cuprins între 5 și 30 sunt expresii valide ale distribuției t a lui Student (Gosset, 1908).
Pentru rezistențele necompensate din măsurători extrapolate se poate utiliza regula celor trei sigme înlocuind, în calculul abaterii standard a populației, la valoarea 6 a numitorului o variabilă, funcție de numărul de măsurători.
Număr foarte mic de eșantioane
Dacă n este cuprins între 1 și 5, se va utiliza distribuția t a lui Student (Gosset, 1908).
Pentru rezistențele necompensate din măsurători extrapolate, se estimează coeficientul de variație. Valorile coeficienților de variație pot fi obținute din literatura științifică. Cu cât valoarea C.O.V. este mai mare, cu atât mai mare este dispersia datelor și, prin urmare, cu atât mai mică este valoarea minimă a parametrului estimat.
Eșantion unitar
În cazul eșantionului unitar, se presupune că măsurarea unică reprezintă valoarea medie având o idee aproximativă a variabilității parametrului în solul considerat.
În acest caz, se aplică teorema lui Bayes.
Eșantion nul
În acest caz, ne referim la măsurători disponibile în zone apropiate de cea investigată, considerând soluri cu caracteristici geotehnice similare.
Pentru estimarea lui m și C.O.V. se utilizează specificațiile furnizate de Orr and Cherubini C. (1999):
cu a valoarea minimă estimată a lui x, b valoarea cea mai probabilă estimată a lui x, c valoarea maximă estimată a lui x.
Valori aberante
În prezența unor valori mult mai mici sau mult mai mari decât majoritatea datelor, determinarea parametrilor caracteristici poate fi alterată semnificativ. Prin urmare, este necesar să se elimine aceste valori extreme (outliers) înainte de a calcula valorile caracteristice.
|
©GeoStru