Calcul deplasari

<< Click to Display Table of Contents >>

Navigation:  MDC > Note teoretice >

Calcul deplasari

 

Prin intermediul metodelor de nivel I (corelații empirice) este posibilă calcularea deplasărilor lucrărilor de sprijin, induse de seism ca urmare a unui cinematism de împingere activă. În literatură au fost propuse diverse corelații, derivate din prelucrarea rezultatelor deplasărilor, calculate în general prin intermediul analizei dinamice simplificate. În această analiză interacțiunea dintre zid și terenul de fundare este studiată prin intermediul modelului clasic al blocului rigid care alunecă pe un plan orizontal, propus de Newmark (1965), sau prin intermediul modelelor ceva mai sofisticate, derivate din această. Corelațiile au fost bazate în principiu pe suma deplasărilor calculate, și sunt, prin urmare, oarecum inexacte; de aceasta dată se bazează pe calcule ale apariției deplasărilor de tip probabilistic.

Corelația cea mai citată în literatură este Richards și Elms (1979). Această se bazează pe rezultatele integrărilor efectuate de Franklin și Chang (1977) pentru un grup de accelerograme aferente a 27 de cutremure reale și 10 cutremure sintetice pentru care se iau în considerare doar componentele orizontale. Modelul de interacțiune zid - teren utilizat a fost cel original al lui Newmark. Richards și Elms au individualizat suma superioară a deplasărilor diagramate în funcție de raportul de accelerație critică (N/A), definit că raport între coeficientul N al accelerației critice ac (unde ac=N x g) și coeficientul A al accelerației maxime la sol (A x g); ecuația curbei (numita upperband) este:

 

Unde:

d = este deplasarea relativă în metri;

V = este viteza maximă a accelerogramei exprimată în m/sec;

 

Este de menționat faptul că aceasta formulă a fost propusă de autori și că instrument de proiectare a zidului, o dată fixată valoarea pentru deplasarea admisibilă, și cunoscute valorile maxime ale accelerației A x g și ale vitezei V a accelerogramei.

 

Alte corelații acreditate în literatura sunt:

Metoda

Deplasare

Magnitudine

Observații

Newmark (1965)

 

 

Whitman si Liao (1984)

Jibson (1993)

Crespellani et al. (1998)

 

 

IA este intensitatea lui Arias

PD este potențialul seismic distructiv

 

v0 este intensitatea intersecțiilor cu axa a timpilor accelerogramei de proiect (in s-1)

 

 


©  GeoStru