Metodele prescriptive pentru calculul rezistenţei la încărcare transversală a unui pilot se utilizează doar în fazele preliminare de proiectare.
Rezistenţa caracteristică la încărcare transversală a piloţilor verticali în radiere joase se determină cu:
|
în cazul pilotului considerat încastrat în radier |
|
|
sau |
|||
|
în cazul pilotului considerat articulat în radier |
|
|
unde: |
|||
l0 |
lungimea convenţională de încastrare; valorile l0 sunt date în tabelul 15 |
|
|
Mcap |
momentul încovoietor capabil al secţiunii pilotului, determinat conform reglementărilor tehnice specifice privind calculul elementelor de beton armat |
||
OBSERVAŢII
1.Relaţiile pot fi utilizate în cazul când fişa, D, este mai mare decât 5l0
2.În cazul unei stratificaţii neomogene, l0 se stabileşte ca medie ponderată (prin grosimile de straturi) ale valorilor corespunzătoare straturilor întâlnite pe o adâncime egală cu 1,5 l0 , în care l0 reprezintă valoarea corespunzătoare stratului de la suprafaţă.
3.Nu se utilizează lungimea l0 din tabelul 15 la calculul săgeţii.
Tabelul 15
Tipul pământului |
Piloţi |
Barete, în funcţie de direcţia forţei orizontale |
|
Paralelă cu latura mare, l |
Paralelă cu latura mică, b |
||
l0 |
|||
Nisipuri cu ID ≤ 0,35 şi pământuri coezive cu IC ≤ 0,5 |
4d |
2,50l |
4b |
Nisipuri cu ID = 0,36 ÷ 0,65 şi pământuri coezive cu IC = 0,51÷ 0,75 |
3d |
1,75l |
3b |
Nisipuri, nisipuri cu pietriş cu ID ≥ 0.66 şi pământuri coezive cu IC = 0,76 ÷ 1,00 |
2d |
1,25l |
2b |
Pământuri coezive cu IC >1,00 |
1,5d |
1,00l |
1,5b |
Rezistenţa de calcul la încărcare transversală se determină cu:
|
|
unde: |
|
γtr |
coeficient parţial: γtr = 2 |
© GeoStru