În cazul fundaţiei cu piloţi verticali, fundaţia convenţională se consideră că are talpa orizontală la nivelul mediu al vârfurilor piloţilor şi dimensiunile în plan egale cu:
L' = L + 2r
B' = B + 2r 0 |
|
|
unde: |
||
L’, B’ |
lungimea, respectiv lăţimea fundaţiei convenţionale, în metri |
|
L, B |
lungimea, respectiv lăţimea conturului exterior al grupului de piloţi, măsurate în planul radierului, în metri |
|
r0 |
raza de influenţă a pilotului, în metri |
|
În cazul fundaţiei cu piloţi înclinaţi fundaţia convenţională are dimensiunile în plan L’ şi B’ egale cu lungimea, respectiv lăţimea conturului exterior al grupului de piloţi, măsurate în planul vârfurilor piloţilor.
a) b)
Fig. D.1
Presiunea medie netă pn pe talpa fundaţiei convenţionale se consideră egală cu:
|
|
unde: |
|
N |
efortul total vertical provenit din încărcările de calcul din gruparea fundamentală ce acţionează în planul tălpii radierului, în kilonewtoni. |
Pentru calculul tasării probabile a fundaţiei convenţionale, pământul de sub nivelul vârfurilor piloţilor se împarte în straturi elementare, până la o adâncime corespunzătoare limitei inferioare a zonei active.
Fiecare strat elementar se constituie din pământ omogen; grosimea stratului trebuie să fie mai mică decât 0.4 B’.
La limitele de separaţie ale straturilor elementare se calculează eforturile unitare verticale datorate presiunii nete transmise pe talpa fundaţiei convenţionale, cu relaţia:
σzi = α0 pn (kPa) |
|
|
unde: |
||
α0 |
coeficient de distribuţie al eforturilor verticale dat în tabelul D.1, în funcţie de rapoartele L' / B' şi z / B' |
|
z |
adâncimea planului de separaţie al stratului elementar faţă de nivelul tălpii fundaţiei convenţionale, în metri |
|
Tabelul D.1
z / B' |
L' / B' |
|||
1 |
2 |
3 |
≥10 |
|
α0 |
||||
0.0 |
1.0 |
1.00 |
1.00 |
1.00 |
0.2 |
0.96 |
0.96 |
0.98 |
0.98 |
0.4 |
0.80 |
0.87 |
0.88 |
0.88 |
0.6 |
0.61 |
0.73 |
0.75 |
0.75 |
0.8 |
0.45 |
0.53 |
0.63 |
0.64 |
1.0 |
0.34 |
0.48 |
0.53 |
0.55 |
1.2 |
0.26 |
0.39 |
0.44 |
0.48 |
1.4 |
0.20 |
0.32 |
0.38 |
0.42 |
1.6 |
0.16 |
0.27 |
0.32 |
0.37 |
2.0 |
0.11 |
0.19 |
0.24 |
0.31 |
3.0 |
0.05 |
0.10 |
0.13 |
0.21 |
4.0 |
0.03 |
0.06 |
0.08 |
0.16 |
5.0 |
0.02 |
0.04 |
0.04 |
0.13 |
OBSERVAŢIE
Pentru valori intermediare ale rapoartelor
L' / B' şi z / B' valorile α0 se obţin prin interpolare liniară.
Limita zonei active se consideră la nivelul stratului elementar la care începe să se îndeplinească condiţia:
σ zi ≤ 0.1σ gzi |
||
unde: |
||
σgzi |
efortul unitar din greutatea straturilor situate deasupra nivelului respectiv (sarcina geologică) calculat cu relaţia: |
|
σgzi = ∑γh (kPa) |
||
γ |
greutatea volumică a fiecărui strat geologic situat deasupra nivelului respectiv, în kilonewtoni pe metru cub |
|
h |
grosimea fiecărui strat, în metri |
|
În situaţia în care limita inferioară, astfel stabilită, rezultă în cuprinsul unui strat având modulul de deformaţie lineară mult mai mic decât al straturilor superioare, sau având E<5000 kPa, adâncimea zonei active se majorează prin includerea acestui strat sau până la îndeplinirea condiţiei:
σ zi < 0.05σ gzi
În situaţia în care în cuprinsul zonei active apare un strat practic incompresibil (E>100000 kPa) şi există siguranţa că în cuprinsul acesteia, până la adâncimea corespunzătoare atingerii condiţiei (D.4), nu apar orizonturi mai compresibile, adâncimea zonei active se limitează la suprafaţa acestui strat.
Tasarea probabilă a fundaţiei convenţionale se calculează cu relaţia:
|
||
unde: |
||
β |
coeficientul care corectează schema simplificată de calcul şi se ia egal cu 0.8 |
|
σzi |
efortul vertical mediu în stratul elementar i, calculat cu relaţia: |
|
|
||
|
efortul unitar la limita superioară, respectiv la limita inferioară a stratului elementar i, calculat cu relaţia (D.3), în kilopascali |
|
hi |
grosimea stratului elementar i, în metri |
|
Ei |
modulul de deformaţie lineară al stratului elementar i, în kilopascali |
|
© GeoStru