<< Click to Display Table of Contents >> Navigation:  1.1 NP 123-2022 > Prescripții privind elaborarea proiectului

Date privitoare la condiţiile amplasamentului

Pentru întocmirea proiectului fundaţiei pe piloţi trebuie precizate următoarele date referitoare la condiţiile amplasamentului:

—stratificaţia terenului de fundare cu parametrii geotehnici respectivi;

—gradul de seismicitate stabilit conform codului de proiectare seismică – Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P 100-1/2013 aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 2465/08.08.2013, completat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 2956/18.11.2019, denumit în continuare P100-1;

—nivelul stabil al apei de suprafaţă, cu asigurările impuse de lucrările specifice;

—nivelul normal al apei subterane, precum şi modificările eventual previzibile ale acestuia pentru viitor;

—agresivitatea apelor subterane şi de suprafaţă (la fundaţiile cu radier înalt);

—prezenţa organismelor care atacă lemnul, în cazul fundaţiilor de lemn;

—adâncimea probabilă de afuiere (când este cazul).

 

Alegerea tipului de pilot

Alegerea tipului de pilot, inclusiv calitatea materialului pilotului şi metoda de punere în operă, se face conform indicaţiilor din SR EN 1997-1 şi trebuie să ţină seama şi de următoarele aspecte:

—încărcarea care trebuie preluată de piloţi, inclusiv încărcarea provenită din mişcările pământului adiacent;

—natura terenului de pe amplasament şi tehnologia de execuţie adecvată condiţiilor geotehnice şi hidrogeologice ale amplasamentului;

—posibilitatea conservării şi verificării integrităţii piloţilor care sunt puşi în operă;

—tipul, alcătuirea şi deformaţiile admisibile ale construcţiei proiectate;

—poziţia radierului faţă de suprafaţa terenului;

—condiţiile specifice amplasamentului: vecinătăţi, instalaţii subterane etc.;

—lungimea necesară a piloţilor;

—nivelul apelor subterane şi variaţia acestuia;

—execuţia în apă;

—utilaje de execuţie avute la dispoziţie;

—viteza de execuţie;

—experienţa locală în privinţa comportării construcţiilor similare fundate pe piloţi de un anumit tip.

La luarea în consideraţie a aspectelor enumerate mai sus, trebuie să se dea atenţie factorilor de influenţă indicaţi în SR EN 1997-1.

 

Fundarea piloţilor purtători pe vârf se adoptă în cazul în care terenul de fundare cuprinde straturi practic incompresibile la o adâncime accesibilă tipului de pilot utilizat.

În cuprinsul zonei active, trebuie să se verifice dacă sub stratul în care se găsesc vârfurile piloţilor, nu există un strat sau o lentilă compresibilă care ar putea produce tasarea întregii fundaţii pe piloţi. În cazul prezenţei unui asemenea strat, piloţii trebuie consideraţi flotanţi. OBSERVAŢIE – Dacă studiile geotehnice efectuate în zonă exclud posibilitatea apariţiei unei intercalaţii compresibile în stratul portant de la vârful piloţilor, lucrările de prospectare trebuie să pătrundă în acest strat pe o adâncime de cel puţin 4d; în cazul rocilor compacte se depăşeşte în mod obligatoriu orizontul alterat.

 

Se recomandă utilizarea piloţilor foraţi de diametru mare sau baretelor atunci când:

—fundaţia transmite terenului încărcări transversale mari;

—baza piloţilor sau baretelor pătrunde într-un strat practic incompresibil.

 

Nu se recomandă utilizarea piloţilor de îndesare (piloţi prefabricaţi, piloţi executaţi pe loc prin batere, vibrare, vibropresare etc.) în cazul prezenţei unor straturi argiloase saturate de consistenţă ridicată, în care pot apare fenomene de ridicare a terenului la execuţia piloţilor, sau în zonele urbane unde vibraţiile pot afecta construcţiile învecinate.

 

Încercări pe piloţi

Generalităţi

Încercările pe piloţi se realizează în concordanţă cu indicaţiile din SR EN 1997-1 şi cu respectarea prevederilor normativului privind încercarea în teren a piloților de probă și a piloților din fundații, indicativ NP 045-2000, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice și amenajării terioriului nr. 264/N/02.11.2000, denumit în continuare NP 045.

Încercările pe piloţi se utilizează în faza finală de proiectare în vederea stabilirii capacităţii portante a piloţilor, pentru toate categoriile de construcţii.

În mod opţional, la construcţiile obişnuite (încadrate conform Normativului P100-1 în clasele de importanţă III, IV, respectiv conform Hotărârii Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcții, cu modificările și completările ulterioare, în categoriile de importanţă C şi D) se admite ca în faza finală de proiectare să se determine capacitatea portantă folosind metodele prescriptive de calcul, dacă sub nivelul vârfurilor piloţilor se găsesc terenuri practic incompresibile şi numai dacă numărul total de piloţi, pentru toate construcţiile de pe acelaşi amplasament, este mai mic de 100.

Piloţii de probă supuşi încercărilor în teren trebuie executaţi cu aceeaşi tehnologie şi cu aceleaşi utilaje avute în vedere în proiectul de execuţie al fundaţiilor pe piloţi, cu respectarea prevederilor din normativul NP 045.

 

Încărcări statice de probă

Metoda de încărcare a piloţilor ce se încearcă static pe un amplasament se stabileşte de proiectantul de specialitate, conform indicaţiilor din SR EN 1997-1. Încercările statice de probă se vor executa pe piloţi suplimentari faţă de piloţii care rămân în lucrare, excepţie făcând cazurile prevăzute la paragraful  5.3.2.8.

 

Încărcările statice de probă se efectuează în concordanţă cu prevederile privind încercarea în teren a piloţilor de probă şi a piloţilor din fundaţii, în vigoare. Piloţii de probă pot fi instrumentaţi cu reperi mecanici sau electronici (mărci tensometrice). În anexa E este prezentată o metodologie pentru determinarea transferului de încărcare axială prin încărcarea de probă a unei barete sau a unui pilot forat de diametru mare prin instrumentare cu reperi mecanici.

Numărul piloţilor ce se încearcă static pe un amplasament se stabileşte de proiectantul de specialitate, pe baza principiilor din SR EN 1997-1.

În cazul în care nu se prevăd şi alte tipuri de încercări în teren, numărul total minim al piloţilor de diametru mic, d < 600mm, încercaţi static axial la compresiune este precizat în tabelul 2.

 

Tabelul 2

 

OBSERVAŢIE - În fundaţiile cu peste 2000 piloţi, în afara celor şase piloţi indicaţi pentru 2000 piloţi se mai încearcă câte un pilot pentru fiecare 1000 sau 2000 piloţi în plus, în funcţie de uniformitatea stratificaţiei din amplasament.

 

În cazul piloţilor de diametru mare, d³ 600mm, numărul minim al piloţilor de probă, în funcţie de numărul total al piloţilor şi de modul de solicitare în exploatare, este precizat în tabelul 3.

 

 

Tabelul 3

 

OBSERVAŢIE

Numărul minim al piloţilor de probă indicat în tabelul 3 se aplică şi piloţilor de diametru mic în cazul solicitării axiale de smulgere sau solicitării transversale, în funcţie de modul de solicitare în exploatare.

 

În cazul piloţilor prefabricaţi introduşi prin batere, când în paralel cu încercările statice se execută pe amplasamentul respectiv şi alte tipuri de încercări, ca de exemplu încercări dinamice pe piloţi de probă sau încercări de penetrare statică, care conduc la rezultate comparabile cu cele obţinute prin încărcări statice de probă, numărul piloţilor de probă poate fi redus în mod corespunzător, fără a fi însă mai mic de jumătate din numărul indicat în tabelul 2 şi nu mai mic decât doi piloţi.

Numărul piloţilor încercaţi static poate fi redus până la jumătate din numărul indicat în tabelul 2 (fără a fi mai mic de doi) pentru zone caracterizate prin stratificaţie uniformă, în cazul în care, pe amplasamente învecinate cu condiţii de teren similare, s-a executat un număr suficient de încărcări statice pe piloţi similari cu cei de pe amplasamentul cercetat.

La lucrări cu un număr redus de piloţi pe un amplasament, 40 sau mai mic, se admite ca încercările statice să se realizeze pe piloţi care să rămână în lucrare. În acest caz forţa maximă aplicată pilotului în timpul încercării trebuie să atingă valoarea solicitării maxime provenită din gruparea cea mai defavorabilă.

Încercarea piloţilor de probă trebuie să se facă înainte de începerea execuţiei piloţilor definitivi din lucrare.

În cazuri justificate tehnico-economic, se pot efectua încercări chiar în timpul execuţiei piloţilor din lucrare, dar începerea execuţiei celorlalte elemente ale infrastructurilor (radiere, elevaţii etc.) nu se face decât după efectuarea încercărilor şi interpretarea rezultatelor.

Numărul piloţilor de probă care rămân în lucrare se stabileşte de proiectantul de specialitate, conform indicaţiilor din SR EN 1997-1.

Încercările efectuate asupra piloţilor care rămân în lucrare pot servi nu numai la determinarea capacităţii portante a pilotului, ci şi la controlul calităţii piloţilor puşi în operă.

 

Încercări în condiţii dinamice

Rezultatele încercărilor în condiţii dinamice pot fi utilizate în proiectare în concordanță cu indicaţiile din SR EN 1997-1.

 

Raportul asupra încărcării de probă

Unitatea care realizează încercările pe piloţi are obligaţia de a întocmi un raport asupra ansamblului încărcărilor de probă, în conformitate cu prevederile privind încercarea în teren a piloţilor de probă şi a piloţilor din fundaţii, în vigoare.

După caz, acest raport trebuie să includă informaţiile specificate în SR EN 1997-1.

 

 

 

© GeoStru