În această metodă se ia în considerare o suprafață potențială de cedare bilineară (Figura 7.6).
Figura 7.6. Metoda penei duble
Pentru pante cu suprafața orizontală, forța destabilizatoare poate fi considerată a fi rezultanta presiunii pământului, care are o distribuție lineară pe adâncime (Figura 7.7).
Figura 7.7. Metoda panei duble – distribuția eforturilor
Dacă nu există suprasarcini, forța destabilizatoare, Rh este dată de:
Unde:
k este raportul dintre efortul vertical și cel orizontal; poate fi luat egal cu k0 sau cu ka sau o valoare intermediară,
γ este greutatea volumică a pământului,
H este înălțimea pantei.
Distanța minimă pe verticală, Svi, între straturile de armătură trebuie să fie multiplu de grosimea unui strat elementar de compactare (care variază între 150 și 300 mm), iar cea maximă este de 1 m.
Svi poate fi determinată cu formula:
Unde:
Svi este distanța pe verticală între armături, la nivelul „i”,
Ti este încărcarea maximă de tracțiune pe metru liniar, la nivelul „i”,
hi este înălțimea pantei deasupra nivelului „i",
q este suprasarcina permanenta și temporară.
Pentru a preveni atingerea stării limită ultime de smulgere a armăturilor, lungimea de ancorare a acestora în zona rezistentă, Lpi trebuie să îndeplinească următoarea condiție:
Unde:
Lpi este lungimea minimă în zona rezistentă, la nivelul „i",
fsm este factorul parțial pentru smulgerea armăturilor,
q este suprasarcina datorată doar încărcărilor permanente,
tan δa este coeficientul de frecare armătură/teren,
Ca este adeziunea dintre armătură și teren.
© GeoStru |