Pentru pante cu geometrie variabilă și teren stratificat, se poate utiliza metoda fâșiilor pentru analiza stabilității pantelor, armate sau nu, considerând o suprafață de cedare circulara.
În cazul pantelor armate, se neglijează forțele de interacțiune dintre fâșii datorită complexității stării de eforturi și a faptului că prezența armăturilor face ca distorsiunile să fie minore. Se face ipoteza că toate armăturile sunt orizontale. În calcul sunt luate doar acele armături care intersectează suprafață de cedare.
Pentru ca stabilitatea să fie asigurată trebuie ca:
Unde:
Mrăsturnare este dat de forțele destabilizatoare (greutate plus suprasarcină),
Mrezistent este dat de rezistența la forfecare a pământului, MRP și de rezistența armăturilor, MRA.
Cu notațiile din Figura 7.8, rezultă:
Figura 7.8. Metoda fâșiilor
Unde:
qj este suprasarcina ce acționează pe fâșia „j”
c este coeziunea umpluturii armate,
uj este presiunea apei din pori ce acționează la baza fâșiei , „j",
ϕ este unghiul de frecare internă al umpluturii armate,
Lungimea de ancorare necesară armaturii „i" se calculează ca și în cazul metodei penei duble (paragraful 7.4.1.).
© GeoStru |