Cu ajutorul metodelor empirice calculul debitului maxim de viitură ține cont de adoptarea unei legi de distributțe a probabilității maximelor anuale ale debitele la culme, iar diverși autori dau din când în când formulări care diferă în sensul că poate fi un debit ce poate fi depășit depăsit sau care nu se poate depăși, dar rar.
Formula lui Forti
Forti a propus două formulări pentru calculul debitului specific, sau a contribuției unitare de viitură în m³/sec Km², valabile pentru ploi de cca 400 mm în 24 h, Arie<1000 Km², ploi între 200-250 mm în 24 h si Arie<1000 km².
|
|
Formula lui Marchi (1939)
Validă pentru bazine cu o suprafață mai mică de 150 Km², cu precipitații maxime în 24 de ore de 400 de mm. Coeficientul udometric va fi dat de:
Formula lui Pagliaro (1936)
Validă pentru bazine cu suprafața cuprinsă între 20 si 1000 Km², debitul maxim de viitură specifică este dat de:
unde A reprezintă suprafața bazinului și debitul este cel specific, sau pentru unitatea de suprafață a bazinului, exprimată deci în m³/sec Km².
Formula lui Scimeni (1928)
Validă pentru bazine cu suprafața mai mică de 1000 Km², debitul maxim de viitură specific este dat de:
unde A reprezintă suprafața bazinului și debitul este cel specific, sau pentru unitatea de suprafață a bazinului, exprimată deci în m³/sec Km².
Formula lui Giandotti (1940)
Validă pentru bazine cu suprafață mai mică de 1000 Km², debitul specific este:
© 2019 GeoStru Software