1.1 NP 123-2022 > 7. Piloții supuși la solicitările axiale: > 7.3 Rezistenţa la tracţiune a pilotului: > 7.3.2 Stabilită pe baza încărcărilor statice de probă pe piloţi

Condiţiile generale de determinare a rezistenţei la tracţiune pe baza încărcărilor statice de probă pe piloţi sunt date în SR EN 1997-1 şi SR EN 1997-1/NB.

Relația generală de calcul pentru valoarea caracteristică a rezistenţei la tracţiune [SR EN 1997-1] este:

Rt;k = Min {(Rt;m)med / ξ1 ; (Rt;m)min / ξ2 }
unde:
Rt;k	valoarea caracteristică a lui Rt
Rt;m	valoarea măsurată a lui Rt în una sau mai multe încărcări de probă pe piloţi
(Rt;m)med	valoarea medie a lui Rt,m
(Rt;m)min	valoarea minimă a lui Rt,m
ξ1	coeficient de corelare dat în tab. A9(RO) din SR EN 1997-1/NB.
ξ2	coeficient de corelare dat în tab. A9(RO) din SR EN 1997-1/NB.

Rezistenţa la tracţiune de calcul se calculează [SR EN 1997-1] cu:

Rt;d = Rt;k / γs;t
unde:
Rt;d	valoarea de calcul a lui Rt
Rt;k	valoarea caracteristică a lui Rt
γs;t	coeficient parţial pentru rezistenţa la tracţiune a unui pilot dat în tab. A6(RO), A7(RO) și A8(RO) din SR EN 1997-1/NB.

Rezistenţa la tracţiune stabilită pe baza încărcărilor statice de probă pe piloţi

Rezistenţa la tracţiune stabilită pe baza încărcărilor statice de probă pe piloţi