Condiţiile generale de determinare a rezistenţei la tracţiune pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământurilor sunt date în SR EN 1997-1 şi SR EN 1997-1/NB.
Valoarea de calcul a rezistenţei la tracţiune [SR EN 1997-1] este dată de relația 22.
Relația generală de calcul pentru valoarea caracteristică a rezistenţei la tracţiune [SR EN 1997-1] este:
Rt;k = Min {(Rt;cal)med / ξ3 ; (Rt;cal)min / ξ4 } |
|
|
unde: |
||
Rt;k |
valoarea caracteristică a lui Rt |
|
Rt;cal |
valoarea calculată a lui Rt pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului |
|
(Rt;cal)med |
valoarea medie a lui Rc;cal |
|
(Rt;cal)min |
valoarea minimă a lui Rc;cal |
|
ξ3 |
coeficient de corelare dat în tab. A10(RO) din SR EN 1997-1/NB |
|
ξ4 |
coeficient de corelare dat în tab. A10(RO) din SR EN 1997-1/NB |
|
sau |
||
Rs;k = ΣAs;i qs;i;k |
|
|
unde: |
||
Rs;k |
valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a unui pilot |
|
As;i |
suprafaţa laterală a pilotului în stratul i |
|
qs;i;k |
valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare laterală în stratul i |
|
Valoarea de calcul a rezistenţei la tracţiune a piloţilor prefabricaţi introduşi prin batere se poate stabili, pe baza datelor din încercarea de penetrare statică, cu:
|
(25) |
unde: |
|
Fl, U, up, γs3 |
conform semnificațiilor precizate la relația 7 |
© GeoStru