Se stabilește o relație între componentele forțelor de interfața de tipul X = λ f(x)E, unde λ este un factor de scară și f(x), funcție de pozițiile lui E și lui X, definește o relație între variația forței X și a forței E în interiorul masei ce alunecă. Funcția f(x) este aleasă în mod arbitrar (constantă, sinusoidală, semisinusoidală, trapezoidală, etc.) și influențează puțin rezultatul, dar trebuie verificat ca valorile rezultate pentru necunoscute să fie acceptabile.
Particularitatea acestei metode este că masa este subdivizată în fâșii infinitezimale la care se impun ecuațiile de echilibru la deplasarea orizontală și verticală și de cedare pe baza fâșiilor.Se ajunge la o primă ecuație diferențială care leagă forțele de interfața necunoscute E, X, coeficientul de siguranță Fs, greutatea fâșiei infinitezimale dW și rezultanta presiunilor neutrale la bază dU.
Acțiuni pe fâșia i conform teoriilor Morgenstern-Price și reprezentarea ansamblului
Se obține așa-numita “ecuație a forțelor”:
O a doua ecuație, numită si “ecuația momentelor”, este scrisă impunând condiția de echilibru la rotație față de centrul bazei:
Aceste două ecuații sunt extinse pentru integrarea la întreaga masă a alunecării.
Metoda de calcul satisface toate ecuațiile de echilibru și se poate aplica suprafețelor de orice formă, dar implică în mod necesar folosirea unui calculator.
© GeoStru